I love you...

She was sitting there...erasing word after word...not knowing what to tell him. What do you say to a guy that doesn't know you're alive? She asked herself...and it wasn't just that night. It was every night. Every night she would ask herself what to tell him. But she could never answer that question.
One night she thinking what to write him when it happened. She suddenly felt dizzy. She wasn't expecting it to happen so fast so with the last power she could gather she wrote what she tried to write him for more than two years now.


It felt like a usual spring morning. The sun was silently making his way on the sky, the birds were singing their lullaby even though it was morning. The family just moved in in his home town. He was cleaning up in the room when he found it. An old box. He thought Should I open it or not?  Deciding it was for the best to see what it was in there he opened the tiny metal box. Inside there were pictures of a girl. He couldn't believe his eyes. He knew that girl. He had been crazy about that girl for years. He still remembered her laugh, the way her eyes sparkled every time she was happy. And he could still remember that horrible autumn night. He was coming back from soccer practice when he heard it. The ambulance. He ran after it, trying to see what happened. He found himself staring at a two story house, it's door wide open the paramedics coming trough the door. He saw it all happen. Her body lying there, in a black bag, her mother screaming to the doctors to do something.
A bang brought him back from his thoughts. He looked further into the box and found some pieces of paper. Most of them were blank but one caught his eye:

I love you

with a stain of dried blood on it.
-Deni

I'm back!

In sfarsit a venit caldura!Si oricat de mult mi-ar placea sa stau toata ziua afara nu pot din cauza teancului de teme care ma asteapta.Oricum mi-am propus sa postez cel putin o data pe saptamana(Daca nu ma tin de cuvant shame on me...).Si pentru ca nu am mai postat de mult o sa incerc sa fac o postare mai lung.O sa incerc...so enjoy!


El o privea in ochi in timp ce vorbea,ii spunea totul,cu mare regret.Lacrimile si-au facut loc in ochii si pe obrajii ei si acum curgeau siroaie.De ce trebuia sa faca asta?Sa plece acum,cand ii e lumea mai draga?Asta era cruzime din partea lui si ea nu avea sa-l ierte.A sovait un moment,dupa care s-a intors brusc pe calcaie incercand sa para calma.Voia sa plece,sa il paraseasca inainte sa o faca el.Dar ceva o tinea in lo.In capul ei era o voce care ii zicea sa stea sa lupte.Dar pentru cine sa lupte?Pentru cineva care a parasit-o?In nici un caz.
Din cer a inceput sa cada stropi reci.Ea parca astepta ceva,o miscare din partea lui sau o vorba.Sovaise prea mult,decizia fusese luata.Daca el nu o opreste,inseamna ca nu o iubeste.
Cineva i-a prins incheietura,tinand-o in loc.Nu s-a impotrivit si s-a intors privindu-l in ochi,plangea.Ea si-a tras mana usor,pentru a savura ultima lor atingere care parea mai electrizanta decat prima.Apoi a fugit.A fugit cat a putut de tare,cat de mult au tinut-o plamanii.Avea hainele imbibate cu apa si inima cu durere.Nu stia unde se afla si nici ca o interesa.
S-a asezat pe o baca intre doi copaci si a plans.A stat si a pland ore intregi dar in cele din urma s-a resemnat.Primul minut de resemnare s-a transformat intr-o ora si ora in zi si ziua in luna si luna in an.
Si-a continuat viata care a fost darnica cu ea.Acum era fericita si nu ii mai pasa de ce se intamplase,incerca sa uite.Dar stia ca de ce ti-e cel mai frica de aia nu scapi.Cel mai frica ii era ca el o sa se intoarca,si asta s-a intamplat.
A incercat sa o atinga si nu l-a lasat.Si-a tinut capul sus si i-a spus in cel mai sincer mod:
"Mai bine o dragoste pierduta,decat una neavuta."
-Deea(Carrot)

I didn't felt a thing...

Azi mergeam la scoala nepasandu-mi de ce se intampla in jurul meu,doar eu si muzica mea...Probabil ca asa am ajuns in situatia in care am ajuns.Asteptam sa se faca verde enervata de "compania" din spatele meu.Cand s-a facut verde am pus un picior jos,iar o masina aproape ca ma calcat...si n-am simtit absolut nimic.Doar culoare alba a masinii....atat.Nu "mi-am vazut viata prin fata ochilor" sau nu am avut o revelatie cu cat de importanta e viata.Nu am simtit nimic....
-Poney

Halloween

Deci,Halloween-ul se apropie si pentru ca nu am mai scris in viata mea o poveste de groaza(sau cel putin nu una foarte reusita) o voi lua de pe internet deoarece am gasit cateva povesti foarte bune .:)


Intr-o zi din decembrie 1980, intr-un cartier din Chicago, trei baieti, Steward, Alex si Nick, impreuna cu cea mai buna prietena a lor, Grace, se hotarasc sa mearga in conacul parasit de langa iazul in apropierea caruia locuiesc..

Se spune ca acesta ar data inca din anul 1701, fiind locuit 15 ani la rand, dupa care nu s-a mai stiut nimic cum ca ar fi inca locuit, deoarece era darapanat si foarte vechi si nimeni nu indraznea sa il renoveze.Toti oamenii de acolo se fereau sa treaca prin fata conacului, deoarece se spunea ca acolo a fost demult , pe acele pamanturi ‘’blestemate’’, un centru pentru copiii orfani, care ar fi luat foc nu se stie din ce motiv…Oamenii ce locuiesc in apropierea conacului spun ca, deseori, in noapte,se aud rasete a mii de copii din interiorul conacului si voci stranii sau rasete diabolice, altii spun ca se vede de la ferestrele vechi ale balcoanelor inguste care stau sa cada, lumini care se aprind si se sting, desi nu exista niciun mijloc de electricitate in conac..altii mai spun ca in curtea vesnic intunecata si sinistra a conacului ar fi fost ingropate persoane vii de acolo, se mai spune ca ar fi avut loc mii de crime, violuri si sinucideri, dar niciodata pana acum nu si-au gasit autorul si au ramas un mister….oare va putea cineva vreodata sa dezlege misterul ‘’conacului bantuit’’ din Chicago?.....Vineri,21 decembrie, 1980, ora 00:02. Cei patru prieteni verifica in fata casei lui Steward sa nu le lipseasca ceva:lanterne, aparate de fotografiat ..Apoi, acestia se indreapta spre dezastru….copiii nu stiu ce li se putea intampla si spuneau ca tot ce se zicea despre conac erau niste superstitii si ca in curand aveau sa dovedeasca ca nu este nimic in neregula acolo..aveau sa rada de ceilalti prieteni care nu au avut curajul sa mearga cu ei…ii considerau lasi..In acea ora din noapte nu se vedea absolute nimic in departare, nici macar in apropiere, era o bezna totala, iar, cu fiecare pas, pustii se apropiau din ce in ce mai mult de un cosmar, un infern..Ajunsi in sfarsit acolo, zarisera portile uriase care parca atingeau norii…Prin aer se imprastia o ceata infricosatoare iar afara era o tempertaura sub zero grade.Din momentul in care intrara pe poarta,se auzi un scartait care-i infricosase, deoarece portile erau de asemenea, foarte vechi …o lumina puternica, orbitoare se napusti asupra lor de indata ce au intrat in curte, unde , prin intunericul noptii se vedeau doar niste copaci ciudati, inalti ale caror forme ii speria pe copii..intrara prin acea lumina puternica, si dintr-o data vazura ca se aflau intr`o bezna de nedescris..nu se vedea nimic in fata, era parca se cufundau in acea bezna de nepatruns…simteau cum le ingheta sangele in vene…era mai rau decat intr-un cimitir vechi de 100 de ani…. -Haideti, ce, deja v-a cuprins teama?Haideti sa intram, de asta am venit aici, ca sa le dovedim celorlalti ca nu e nimic ciudat in locul asta!..spunea Nick, care si el tremura foarte tare.. Un alt scartait se aude in apropiere, si se parea ca vine din curte..cei patru sunt cuprinsi de spaima , dar se uita atent…-Leaganul acela….cineva se leagana in el!spuse Alex, cu o voce tremurata si ingrozit de ce vedea -Dar nu e nimeni in leagan..poate e vantul….of, ce fricos esti, spunse Steward, care si el tremura de frica-Hai sa mergem!propune Nick-O clipa, eu nu merg nicaieri…:-s..recunosc ca mi`e frica, prefer sa raman acasa, sa dorm..Nick il trase de maneca, spunandu-i:-Doar nu vrei sa le spun tuturor cat de frica iti e si ca ai fugit la mami de frica unor fantome idioate..nick incepuse sa rada cu rautate. Alex, neavand de ales, li se alaturase si incepura a pasi pe scarile abrupte, luminate slab de lanterna veche a lui Steward.La fiecare pas in fata simteai ca poti sa cazi in curand, iar scarile scoteau un zgomot infiorator atunci cand paseai pe ele..Tuturor le e frica desi nu vor sa recunoasca..Nick facuse un pas gresit, si o scandura se rupsese…l-a speriat de moarte zgomotul facut de ruptura scandurii!!-Aveti grija pe unde calcati!..spuse Grace, care ar fi vrut sa se afle acasa, la caldura, dardaind de frig..Temperatura se racea cu fiecare pas facut in fata, simteai ca poti ingheta in orice moment..sau oare doar spaima uriasa era de vina?................ Usa veche de lemn fu deschisa, iar, in orice coltisor se aflau panze de paianjen..Inauntru era o imagine de nedescris…o camera imensa…podeaua era pe jumatate rupta, unele ferestre nu aveau geamuri, ale caror cioburi erau imprastiate prin camera, la fiecare pas erau picaturi de sange, care parea proaspat, si asta ii speria pe copii!....tavanul statea sa cada in orice clipa, prin rupturi vazantu-se camera de la etaj..intr-un colt se afla un pian foarte vechi..aici, jos nu era mai nimic de vazut, asa ca copiii nu se speriasera foarte tare, de cat din pricina sangelui de pe podea.-Atingeti si voi pianul asta!Cat praf…….,spuse Steward, care atinsese doar cu varful degetului pianul prafuit.Copiii urcara la etaj..-Un fleac!!nu-I nimic aici!spuse Nick care incepu sa rada..Un zgomot puternic se auzi, parca din apropierea lor, dar nu se stia de unde..-Se pare ca cineva vrea sa te contrazica…spuse Grace inspaimantata….Erau vreo 30 de scari inguste si abrupte de urcat..cu fiecare pas, praful de pe ele se raspandea in aer…Cand ajunsera sus, dintr-o data ajunsera sa simta o tenisune foarte puternica in aer…ceva iti taia respiratia..era ceva foarte puternic si nu se stia ce..facura un pas si se auzira mai multe voci de oameni care pareau ca se cearta..vocile se auzeau de nicaieri, si din ce in ce mai tare…incercara sa paseasca usor sis a vada de unde venea zgomotul dar nu-si dadeau seama ca era in zadar..erau din ce in ce mai inspaimantati si regretau ca au pasit in acel conac, despre care se convingeau ca zvonurile erau adevarate, iar asta ii speria foarte tare!..’’oamenii’’ incetara sa se certe, iar ei hotarara sa se imparta cate doi si sa porneasca pe unde vor..Steward pleca cu Alex, iar Nick, cu Grace..primii intrara intr-o incapere din dreapta, la capatul scarilor..simtira ca cineva ii atingea pe umeri…se facuse din ce in ce mai frig, dar mergeau mai departe…era foarte ciudat..la un pas era foarte cald, simteai ca te sufoci, iar la altul, era un frig de inghetai pe loc.Intr-un colt se aflau nicte scari ciudate care se terminau in perete..nu-si aveau rostul acolo…parea sa fie un pasaj, era o crapatura la capatul scarilor..cei doi urcara, spargand peretele cu un ciocan pe care il aveau la indemana.. cand intrara acolo era o camera ciudata, care iti dadea impresia ca te aflii intr-un cavou..in stanga, o oglinda bizara in care nici nu se vedea, deoarece era foarte prafuita.Steward o stersese cu tricoul sau si o aseza la loc, rezemata de perete.Cand Alex se uita in ea, vazu…………….o umbra care trecu prin spatele lui. Acesta se facuse alb ca varul..era..de necrezut!!!.cazuse pe podea, parca, fara viata..Steward, ingrijorat il intreba ce a patit, dar acesta nu putu sa raspunda, deoarece era socat de-a binelea..Steward se ridica si se uita si el in oglinda aceea ciudata.Umbra aparu din nou, mai infricosatoare ca inainte..era o silueta de femeie slaba ..doar atat reusi sa vada..imaginea sumbra il soca si pe Steward..incerca sa-si ridice prietenul de jos,care dintr-o data se uita in gol, parca vrajit de acea entitate..pentru o clipa, steward se sperie..prietenul sau nu vorbea, privea atintit spre ceva anume si nu stia spre ce, era socat si ramasese fara cuvinte.intr-o clipa isi reveni-Ce or face Nick si Grace acum?..intreba, pastrandu-si privirea pierduta, fara a se uita la Steward..Era ora 00:36…Nick si Grace erau la etaj, unde vazusera 2 scaune rasturnate, si incercara sa le ridice.Dintr-o data, ceva o impinsese pe Grace care atinsese scaunul, era o forta venita de nicaieri, ceva puternic, ceva nevazut!aceasta cazuse la pamant, ramanand si ea socata..In capatul camerei erau nise scari care duceau la la al treilea etaj..Acolo se auzeau ecouri, sunete infundate, rasete de copii, voci certandu-se, pasi care pareau ca se apropie din ce in ce mai mult, scartaituri de usi, mormaituri, geamate de durere…Latratul unui caine ii infricosase foarte tare.. Acestia voiau sa-I gaseasca pe ceilalti si sa plece, deoarece erau infricosati, iar acele entitati ii voiau departe de conacul Rosenberg..dar nu aveau cum sa plece fara Alex si Steward!Ceilalti doi au mers de asemenea prin multe camere, auzisera multe zgomote si se speriasera de foarte multe ori.Iesisera printr-un corridor foarte ingust, unde patrundea lumina stranie a lunii prin ferestre..o lumina albastruie, care patrundea in aproape toata casa..la ferestre se vedeau crengile ciudate ale copacilor..uitandu-se atent, cei doi vazura pe cineva, mai degraba o umbra care sapa intr-un colt al curtii..se speriasera grozav!!deodata, vazura ca ‘’omul’’ negru disparuse ca prin minune..cei doi se simtira urmariti..se uitara in spate si nu vazura nimic..Afara incepu o furtuna puternica. Tuna si fulgera, iar in casa se auzeau plansete de copii si voci care spuneau ceva, dar nu erau intelese. Un tunet foarte puternic ii sperie asa de tare pe copii incat incepusera sa planga.Ploua cu galeata si se auzea de afara. Fulgerele patrundeau in casa si era perfect pentru fantome, care aveau sa ii sperie si mai tare in noaptea aceea..dar oare aveau sa plece vreodata de acolo?...sau vor ramane si ei blocati in conacul acela bantuit pe veci?...nu puteau sa plece din doua motive..nu-I mai gaseau pe ceilalti doi, nici macar nu stiau daca sunt in viata..si nu puteau scapa de acolo. Toate usile pe care le deschisesera se blocasera in mod miraculous.Oare vor putea evada vreodata din acest labirint al groazei?..deasupra se vedea podul conacului, de unde se auzeau numeroase voci tipand, plangand, razand si multe altele care iti inghetau sangele in vene.Fara sa stie, ce patru erau despartiti doar de un zid….Nick si Grace urcasera in pod, pe o scara de lemn. Acolo incepusera sa simta foarte mare tensiune.In spatele lor simteau ca se apropie cineva, ca se departeaza, se auzeau pasi apropiindu-se, departandu-se, voci urandu-le ‘’bun venit’’, copii razand, la fereastra vazura un barbat imbracat in alb care radea diabolic, disparand intr-o clipa, sange pe podea, pe pereti, usi care se inchideau si se deschideau, copii cantand,diferente de secunde de temperatura, acum era frig, acum era cald, un ansamblu de sentimente ciudate si infioratoare..deodata auzira niste pasi urcand pe scari si se speriasera de-a binelea..apoi vazura 2 umbre pe perete..erau Alex si Steward! In sfarsit se regasira!! Erau fericiti pentru asta.-Deci?...intreba Alex-Da, toti au avut dreptate…..conacul e bantuit..tot ce stim e ca vrem sa placam de aici dar nu avem cum!!..spuse Nick-Usile ni se trantesc in spate si se incuie singure..nu am reusit sa iesim iar afara ploua ingrozitor..nu putem iesi pe fereastra..:-s..afirma Grace infricosata-Eu prefer sa sar pe fereastra, in ploaie, decat sa mai raman o clipa in locul asta blestemat..  -Hei, astea-s..papusi?..se intreba Grace, uitandu-se intr-un colt al podului, unde vazu o papusa stranie, cu doi ochi in forma de X si o gura ranjita care parea ca se uita spre noi si ne urmarea…Nick incerca sa ridice papusa, dar fu si el impins de o forta nevazuta…apoi se vazu cum cineva nevazut scria pe perete un mesajlecati, inainte sa fie prea tarziu!...copiii se speriara mai tare acum…erau siguri ca acea casa chiar era bantuita si nu aveau halucinatii!! Trebuiau sa plece imediat, insa era imposibil,,incercara sa sara pe fereastra, dar ceva ii impingea inapoi..acum erau siguri ca vor ramane prizonieri acolo pentru tot restul vietii sau fantomele aveau sa puna stapanire pe sufletele lor..Era ora 03:50 si nu au reusit sa scape din ‘’lanturile’’ conacului Rosenberg..orice speranta era pierduta pentru ei…aveau sa moara in chinuri groaznice ca si ceilalti prinsi aici..pe jos erau niste oase aruncate si intr-un colt erau, una peste alta, milioane de cranii si sange…intr-un alt colt, copiii au vazut ceva…Steward se dusese sa se uite mai bine..era o parte intunecata a podului…nu se auzeau decat rasetele obisnuite ale acelor copii morti…conacul era ca un loc de joaca, ca un parc imens pentru toti acei copii veseli, care ‘’traiau’’ printre alte spirite si se simteau bine acolo, in alta parte ar fi fost tristi…fete ranjite erau desenate pe pereti, fete triste….-Nu-l deschid eu!!..clar!nu ma bag!!...spunea lasul de Nick, care acum dovedise o lasitate mai mare decat el…-O s-o fac eu!..spuse Alex, curajos…-Nu!!!esti sigur de ceea ce vrei sa faci?...il intreba Grace-Da!!sunt foarte sigur!..spuse Alex hotaratNick il privea cu ciuda, era curios ce se afla in acel cosciug ciudat, dar nu voia ca Alex sa-l deschida…Cand l-au deschis, s-au speriat de moarte!acolo se afla un cap de femeie moarta, o batrana, inca nu era putrezita, deci era desptul de proaspat ucisa…oare fantomele au facut asta?oare era o femeie la fel de curioasa ca acei copii sa descopere acest conac??...oare asta ar fi fost si sfarsitul lor?...femeia avea parul carunt, ochii pe jumatate deschisi; din ochi ii iesea un gandac ingrozitor care se plimba pe fata ei plina de sange, desfigurata; avea 6 urme de cutit pe obrazul stang si buzele pline de sange..creierul era scos si pus langa cap, gatul nu mai era, si siroaie de sange curgeau si se prelingeau pe peretii exteriori ai cosciugului…O lumina puternica se ridica deasupra lor si le invalui trupurile, copiii ramanand fara vlaga. Un batran isi facu aparitia..Acela avea o coasa imensa in spate si si-o ridica spre ei..cei patru copii, socati, isi pierdura cunostinta in acel moment……inca patru victime ale conacului Rosenberg….lumea din oras si familiile lor nu mai stiau nimic de ei, din momentul in care au plecat, in acea noapte de iarna……..Toti se intrebara unde au disparut intr-un mod asa de misterios si straniu, dar nimeni n-a putut afla niciodata ce s-a intamplat cu ei…..a trecut mult de atunci si acum se vede, deasupra acoperisului darapanat, un liliac zburand in departari……. 
-Deea

Un moment

Imi simteam bataile inimi ce deveneau din ce in ce mai puternice.Sangele imi era pompat in vene cu forta si palmele imi transpirau din ce in ce mai tare.Am pasit nesigura.Cand am ajuns in fata mi-am aranjat camasa si privirea mi s-a mutat spre podea.Ti-am auzit salutul si ti-am raspuns timid.In cele din urma am ridicat privirea.M-ai privit si in ochii tai verzi am putut citi sinceritate.Mi-ai zambit,iar eu ti-am raspuns la zambet iar apoi mi-am luat obiectul de pe masa.Am sovait un moment,iar apoi am simtit mana ta pe a mea.Sangele se oprise in obrajii mei colorandu-i intr-o nuanta de roz.Nu mi-ai spus nimic,doar mi-ai luat mana si ai mazgalit ceva.Mi-am aranjat ochelarii de soare pe ochi pentru a-mi masca ochii inlacrimati si am iesit din cladire.Voiam sa imi privesc incheietura,dar ma temeam intr-o oare care masura.In cele din urma am privit-o.Era un numar de telefon.Am zambit in sinea mea si scotandu-mi telefonul un nou val de emotii m-au cutremurat.In timp ce formam numarul am cazut prada emotiilor si lacrimi au inceput sa imi siroiasca pe obraji.Eram fericita.Dupa ce a sunat de cateva ori s-a auzit sunetul ce anunta ca cineva a raspuns.Am spus un "alo" timid iar apoi am intrebat de el.
-Te-ai hotarat greu,mi-a spus facandu-ma fericita.Am vorbit si am tot vorbit.Nu puteam sa cred ca in cele din urma eram fericita.Dar nu a durat mult.Ma hotarasem greu,dar m-am hotarat atata pentru a lua o decizie gresita.Si nu mi-am pierdut timpul.Nu imi parea rau de ce s-a intamplat si nu sufeream.Mai invatasem o lectie.Inca o poveste de adaugat la istoricul meu!-Deea

You and I

Stateam pe scaunul rece din plastic al spitalului si priveam patul din fata mea.Asteptam sa se trezeasca.Eram asa proasta,stateam acolo de cateva zile si asteptam sa se trezeasca.Pentru aceasta asteptare l-am parasit pe el fara sa ii explic ce se intampla.Dar era bunicul meu,trebuia sa fiu acolo pentru el,nu?Si daca nu pentru el macar pentru mama mea.Pe ea am trimis-o acasa pentru a se odihni.Era miezul noptii si eu eram acolo,asteptand.M-am ridicat si m-am intreptat usor catre patul lui lunand in mana mea mana lui zbarcita.I-am urmarit chipul asteptand o reactie.Sa deschida ochii sau sa imi stranga mana.Dar nu,statea acolo ca si cum ar fi fost mort.Era in coma de ceva timp si doctorii nu ii dadeau sanse din cauza varstei inaintate.Am iesit pe holul tacut al spitalului si m-am indreptat catre fereastra de la capatul acestuia.Priveam orasul si ma gandeam ca nu mai aveam sa imi vad niciodata bunicul pe picioarele lui.Si nu ii spusesem tot ce aveam de spus,trebuia sa o fac acum.Am pasit hotarata catre salon.M-am asezat pe marginea patului si am deschis gura:"Bunicule,nu stiu daca ma auzi,dar iti voi spune oricum.Iti amintesti atunci cand eu eram mica?Aveam doar cinci ani iar tu imi recitai poezii si imi spuneai povesti.Nu intelegeam,dar imi placea sa petrec timpul cu tine mai mult decat cu oricine altcineva.Plimbarile noastre prin livada si toate acele jocuri.Tu m-ai invatat s-a inot si tu ai fost cel care mi-ai spus ca atunci cand nu pot sa dorm noaptea sa vin la tine.Veneam si te trezeam iar tu imi spuneai o poveste iar apoi ma duceai pe brate inapoi in patul meu si ma inveleai.Acele momente erau minunate.Doar eu cu tine,bunicule,si cu natura.O sa imi fie dor de acele momente dar vreau sa iti multumesc si sa iti spun ca tu vei fi mereu viu  in inima mea.",am incheiat apoi l-am sarutat pe obraz.Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji.Am simtit un gust metalic in gura si am fugit la toaleta.M-am asezat in genunchi si am inceput sa dau afara tot ce mancasem.Vedeream imi era incetosata de lacrimi.Deodata am simtit doua maini prinsandu-mi usor parul si ridicandu-l.Cineva ma ajuta,da,chiar asta se intampla.Am zambit si lacrimile au inceput iar sa se arate.M-am ridicat si cele doua maini s-au mutat pe soldurile mele,imbratisandu-ma.M-am intors usor.Era el,chiar era.De unde stia ca sunt aici?Prada unui impuls i-am sarit in brate fericita.
-Sunt aici,nu te voi parasi niciodata,mi-a soptit.Mi-am trecut mainile prin parul lui si l-am privit in ochi.Am facut tot ce a fost posibil sa te gasesc,sunt aici acum.
In seara aceea bunicul meu s-a stins din viata.L-a inmormantare mi-a fost inmanata o scrisoare de la el pentru mine:
"Draga mea,
Stiu ca atunci cand citesti aceste randuri nu mai ai cinci ani,dar cand cand le-am scris tu inca aveai cinci ani.Ai venit in seara asta la mine si m-ai trezit.Mi-ai spus ca nu poti dormi.Eu m-am ridicat din pat si te-am lasat sa te asezi si am inceput sa iti povestesc.Tii minte?Ti-am spus povestea acea cu calul si catelul care erau cei mai buni prieteni.Era povestea ta preferata.Ai adormit in cele din urma si eu te-am luat in brate si te-am dus in patul tau.Ti-am privit timp de cateva secunde chipul iar apoi te-am sarutat pe frunte.Apoi am scos o foaie si am scris aceasta scrisoare.Si sper ca in timp ce citesti asta sa iti amintesti toate acele momente petrecute impreuna.
Cu drag,bunicul"
Cand am terminat am izbucnit in plans.El a venit si m-a luat in brate si m-a linistit exact cu obisnuia bunicul sa faca.Acum eu sunt bunica , si in miez de noapte ma pregatesc sa scriu scrisoarea pentru nepotul meu de doar cinci ani.
-Deea

We are back

Long time no see...Nu ne-am mai citit de mult si ne cerem scuze.Am cam uitat de blogul asta dar promitem ca o sa ne revansam.Momentan avem scoala si o sa fie cam greu dar ne descurcam.Oricum daca tot nu am mai postat de mult ce ar fi sa incepem acum?

Lumina stalpului din fata casei intra prin jaluzelele intre deschise nelasandu-ma sa dorm.Ma asteptam la ce avea sa se intample,dar nu credeam ca va fi asa.Mi-a fost prezis acest lucru dinainte dar nu stiam ca acum si aici.Stateam intinsa in pat privind in gol.Imi asteptam sfarsitul si stiam ca il merit.Mi-am rotit ochii prin camera   intunecata.Am zarit albumul de poze pe raftul cu carti.M-am ridicat in cea mai mare liniste si mi-am tarat corpul pana acolo.L-am atins usor si parca toate amintirile mi-au venit in minte cu o rapiditate inimaginabila.M-am asezat inapoi in pat si cu albumul pe brate am inceput sa ma uit la poze.Pozele astea contineau toate amintirile mele,toate momentele placute sau mai putin placute.Mi-am trecut mana peste poza cu el.O lacrima s-a rostogolit pe obrazul meu iar apoi a poposit pe poza.Am simtit un gol in stomac.Incepea.Incepea si eu nu puteam face nimic sa il opresc,cel putin nu acum.In noaptea accidentului am fost inconstienta dar cred ca mai bine de atat nu putea sa fie , pentru ca atunci cand m-am trezit m-am simtit mai singura si mai vinovata ca niciodata.Eu conduceam atunci,eu l-am omorat.Am simtit un junghi in inimia si corpul meu s-a contorsionat de durere.Simteam cum focul ma mistuie pe dinauntru.Am intinsa mana tremuranda pana la paharul cu apa.Corpul meu era neputincios la tot ce se intampla.Am inghitit incet apa crezand ca ma va ajuta.Nu,nu a avut nici un efect.Tineam paharul in mana si priveam stelele si luna pentru ultima oara.Am mai simtit un flux de durere si paharul mi-a cazut din mana spargandu-se in mii de bucatele si scotand un sunet puternic.Am auzit o bataie in usa."Sunt bine" , am incercat sa spun.Dar din gura mea nu iesi nici un sunet.Am vazut usa spargandu-se,am auzit sunete.Tipete de ajutor si apoi am mai simtit odata durerea care devenea din ce in ce mai puternica...iar apoi nimic.
Acum sunt bine.Datorita unui om sunt si astfel in viata.El a fost primul pe care l-am vazut cand m-am trezit la spital.A fost asa de bucuros cand a vazut ca m-am trezit.Nu ma cunostea,nu il cunosteam si totusi am creat o legatura indestructibila.M-a ajutat sa imi revin si acum sunt in regula.Am invatat iar sa zambesc si atunci cand plang , am invatat ca am tot timpul un umar pe care sa plang.
Lumina stalpului din fata casei intra prin jaluzelelele intre deschise nelasandu-ma sa dorm.Ma asteptam la ce avea sa se intample.S-a ridicat si m-a sarutat pe frunte,iar apoi mi-a soptit la ureche :"Noapte buna,draga mea!"                               -Deea

Un cosmar de inchiriat

Ultima postare a fost despre o carte:"Romeo si Julieta".Asa ca mi-am zis,haide sa continuam cu cartile.Ador sa citesc.De cand mi-am facut abonament la biblioteca citesc foarte mult.Desi am devenit o iubitoare a lecturii,urasc cand nu am timp de citit.Ajung acasa de la scoala,imi fac temele si probabil sunt franta de oboseala asa ca ma culc.Acum,am o lista facuta cu carti pe care vreau sa le citesc.Va recomand si voua o astfel de lista.E foarte buna.Saptamana asta am imprumutat de la biblioteca 3 carti:Cosmar de inchiriat de Serge Brussolo,si doua carti ale faimoasei scriitoare Agatha Christie:Cafeaua neagra si Craciunul lui Poirot.As vrea sa fac o scurta descriere a celor trei carti.Cine stie...poate conving pe cineva sa puna mana pe una dintre ele:
1.Cosmar de inchiriat de Serge Brussolo.Cartea m-a fascinat de cand am luat-o in mana.Coperta Neagra cu o casa veche inconjurata de cativa pomi,si scrisul mov al titlului.Sub titlu,apare scris mult mai mic:"Casa de pe colina:salasul unui blestem stravechi...".Asta cred ca m-a facut sa iau cartea.In carte despre casa aceasta "bantuita",sa spunem asa.Cel care o inchiriaza,inchiriaza defapt un cosmar.
2.Cafeaua neagra de Agatha Christie.Ca de obicei,fascinata de romanele politiste,am spus sa incerc ceva nou.Faimoasa Agatha Christie ne duce de asta data intr-un mister incurcat,ca deobice,pe care faimousl detectiv Hercule Poirot va trebui sa il dezlege.
3.Craciunul lui Poirot de Agatha Christie.Scriitoare reuseste din nou sa ne aduca in fata ochilor un mister.Milionarul Simeon Lee,instrainat de familia lui,organizeaza o neobisnuita reuniune de familie cu ocazia Craciunului.Dar inainte de reuniune,Simeon este gasit mort.Poirot se implica din nou intr-un caz ce pare imposibil de dezlegat.
Sper,prin aceste mici descrieri,sa va fi ajutat sau convins sa cititi aceste carti,sau sa cititi in general.O carte,dupa parerea mea este mai buna decat filmul.In timp ce citesti iti imaginezi cum arata totul.Este fascinant!
                                                                        Deea

                               

Romeo & Julieta

Astazi stateam si vorbeam cu Denisa.I-am aratat cartea ce o citeam.Mi-a spus ca si ea vrea sa isi faca abonament la biblioteca.Voia sa citeasca Romeo si Julieta.Imi daduse o idee.Deci am mers la biblioteca si am imprumutat cartea.Este o carte foarte frumoasa.Am scos cateva versuri care mi s-au parut deosebite:
Romeo:"Am si aflat.Aci e multa ura,
             Dar si amorul a-ntrecut masura.
             Ei bine,ura plina de amor!
             Amor setos de ura!Tot nascut
             Dintr-o nimica toata l-nceput!
             Desartacoine grea voioasa jale!
             Haos diform de forme ideale!
             Avant de plumb!Lumina fum!Foc gheata!
             Bolnav,dar teafar!Somn de-a pururi treaz!
             Esti ce nu esti:acesta e amorul
             Pe care eu-l urasc desi-i duc dorul!
             Nu-ti vine-a rade?"
Romeo:"Vezi,iubirea-i o tortura.
              Caci suferinta mea ce se rasfrange
             In dragostea ce mi- arati,sporita
             Mi-o faci prin ea si mai nesuferita
             Iubirea-i fum ce din suspine creste,
             Aprinsa-i foc ce-n ochii dragi zbucneste,
             Gustata e izvor de armonie
             Ce-ngana-auzul;dar inabusita
             E val clocotitor de mare-adanca
             De lacrimi...Ah,si ce mai este inca?
             Smiteala inteleapta!Dulce fiere!
             Ma duc,iubitul meu,la revedere!"
Romeo-Julieta:"Ca sa nu-mi schimbi credinta-n disperare,
                        Da voie gurii focul sa-si aline.

                        Stau linistiti de-a pururi sfintii,chiar
                        Atunci cand rugaciunea o-mplinesc.

                        O,sfanta mea,stai linistita dar,
                        Sa-mi curat vina,sa ma-mpartasesc,
                        Si-al gurii tale har la gura-mi vina!
         
                        Atunci de vina gura-mi are parte.

                        De vina gurii mele!Dulce vina!
                        Da-mi-o-napoi!"

Nu voi scrie toate versurile care mi-au placut.Dar va recomand cartea.Este ceva extraordinar.O carte de 150 de pagini plina de versuri.Shakespeare a fost un geniu.Sper ca v-am convins sa cititi cartea.Lectura placuta!                                              by Deea

                     

Memories are forever

Stateam si ma gandeam.Unde au disparut toate? Toate amintirile mele?Ma simteam ca un om bolnav de amnezie.Sentimentul de vina ce ma invaluia era mai puternic decat credeam.Nu dadusem importanta vietii mele.Oare acel sentiment ce imi umfla acum pantecele si gatul era furia?Nici eu nu mai stiam.Eram blocata in gandurile ce nu-mi dadeau pace.Ma simteam ingropata.Ingropata in pamantul negru si ud.Il simteam pe pielea mea.Incepusem sa sap incet pentru a ajunge la lumina.Pamantul imi intra pe sub unghii,pana la piele.Pietrele de care dadeam din cand in cand imi raneau pielea.O taiau in rani sangerande.Ranile erau umplute de pamant si incepeau sa ma usture.Eram frustrata.Incepusem sa sap mai rapid.Nu mai puteam continua.Amintirile sunt ca vinul.Cu cat mai vechi,cu atat mai bine.Dar eu nu reuseam sa gasesc sticla.O furase cineva?Deznadajduita,am mai luat un strat de pamant de deasupra mea.Lumina se strecura usor printre firicelele de pamant.Am sapat pana m-am putut elibera.Incet,dar sigur,ajungeam la lumina.Cand in sfarsit am ajuns pe pamant,si nu sub el,m-am lasat pe spate.Gasisem lumina.....
                                                          Deea

                                                                      *
Memories.Mémoires.Ricordi.Recuerdos.Amintiri.Atatea nume diferite pentru un singur cuvant.Asta spun multi.Un cuvant.Pentru mine amitiri sunt ganduri.Ganduri nesfarsite care inving timpul si spatiul,care traverseaza mari si oceane doar ca sa reajunga la mine.Sa se intoarca inapoi in casa lor.Lasasem gandurile sa ma adoarma,sa ma apese,sa ma supere pentru mult timp.O parte din viata mea mi-am petrecuto incercand sa ii fac pe toti sa ma placa.Sa ma integrez in lumea lor.Sa intru in gandurile si trairile lor.Din pacate de fiecare data m-am ranit.Cate o taietura,o zgarietura la fiecare respingere.Inima mea a ajuns bucatele.Amintirile mele s-au transformat in temeri care ma fac sa plang.
Acum am invatat sa lupt.Am devenit mai puternica.Cu fiecare respingere,cu fiecare durere.Am invata sa resping tot si pe toti.Acum sunt doar eu.Nu mai imi pasa.Nu ma mai doare.Nu ma mai sint invinsa de temeri si amintiri.Acum sunt doar eu si cu mine.Si chiar si asa nu ma simt implinita.Ma simt pustie.Undeva adanc inca simt respingerea si durerea.Pare stupid sa mai imi pese.Acum am invatat ca ca sa nu fi ranit trebuie sa nu te lasi ranit.Nu ma las.Ma ascund dupa masca mea protectoare.Nepasarea....

                                                                                              Denisa