Memories are forever

Stateam si ma gandeam.Unde au disparut toate? Toate amintirile mele?Ma simteam ca un om bolnav de amnezie.Sentimentul de vina ce ma invaluia era mai puternic decat credeam.Nu dadusem importanta vietii mele.Oare acel sentiment ce imi umfla acum pantecele si gatul era furia?Nici eu nu mai stiam.Eram blocata in gandurile ce nu-mi dadeau pace.Ma simteam ingropata.Ingropata in pamantul negru si ud.Il simteam pe pielea mea.Incepusem sa sap incet pentru a ajunge la lumina.Pamantul imi intra pe sub unghii,pana la piele.Pietrele de care dadeam din cand in cand imi raneau pielea.O taiau in rani sangerande.Ranile erau umplute de pamant si incepeau sa ma usture.Eram frustrata.Incepusem sa sap mai rapid.Nu mai puteam continua.Amintirile sunt ca vinul.Cu cat mai vechi,cu atat mai bine.Dar eu nu reuseam sa gasesc sticla.O furase cineva?Deznadajduita,am mai luat un strat de pamant de deasupra mea.Lumina se strecura usor printre firicelele de pamant.Am sapat pana m-am putut elibera.Incet,dar sigur,ajungeam la lumina.Cand in sfarsit am ajuns pe pamant,si nu sub el,m-am lasat pe spate.Gasisem lumina.....
                                                          Deea

                                                                      *
Memories.Mémoires.Ricordi.Recuerdos.Amintiri.Atatea nume diferite pentru un singur cuvant.Asta spun multi.Un cuvant.Pentru mine amitiri sunt ganduri.Ganduri nesfarsite care inving timpul si spatiul,care traverseaza mari si oceane doar ca sa reajunga la mine.Sa se intoarca inapoi in casa lor.Lasasem gandurile sa ma adoarma,sa ma apese,sa ma supere pentru mult timp.O parte din viata mea mi-am petrecuto incercand sa ii fac pe toti sa ma placa.Sa ma integrez in lumea lor.Sa intru in gandurile si trairile lor.Din pacate de fiecare data m-am ranit.Cate o taietura,o zgarietura la fiecare respingere.Inima mea a ajuns bucatele.Amintirile mele s-au transformat in temeri care ma fac sa plang.
Acum am invatat sa lupt.Am devenit mai puternica.Cu fiecare respingere,cu fiecare durere.Am invata sa resping tot si pe toti.Acum sunt doar eu.Nu mai imi pasa.Nu ma mai doare.Nu ma mai sint invinsa de temeri si amintiri.Acum sunt doar eu si cu mine.Si chiar si asa nu ma simt implinita.Ma simt pustie.Undeva adanc inca simt respingerea si durerea.Pare stupid sa mai imi pese.Acum am invatat ca ca sa nu fi ranit trebuie sa nu te lasi ranit.Nu ma las.Ma ascund dupa masca mea protectoare.Nepasarea....

                                                                                              Denisa