El o privea in ochi in timp ce vorbea,ii spunea totul,cu mare regret.Lacrimile si-au facut loc in ochii si pe obrajii ei si acum curgeau siroaie.De ce trebuia sa faca asta?Sa plece acum,cand ii e lumea mai draga?Asta era cruzime din partea lui si ea nu avea sa-l ierte.A sovait un moment,dupa care s-a intors brusc pe calcaie incercand sa para calma.Voia sa plece,sa il paraseasca inainte sa o faca el.Dar ceva o tinea in lo.In capul ei era o voce care ii zicea sa stea sa lupte.Dar pentru cine sa lupte?Pentru cineva care a parasit-o?In nici un caz.
Din cer a inceput sa cada stropi reci.Ea parca astepta ceva,o miscare din partea lui sau o vorba.Sovaise prea mult,decizia fusese luata.Daca el nu o opreste,inseamna ca nu o iubeste.
Cineva i-a prins incheietura,tinand-o in loc.Nu s-a impotrivit si s-a intors privindu-l in ochi,plangea.Ea si-a tras mana usor,pentru a savura ultima lor atingere care parea mai electrizanta decat prima.Apoi a fugit.A fugit cat a putut de tare,cat de mult au tinut-o plamanii.Avea hainele imbibate cu apa si inima cu durere.Nu stia unde se afla si nici ca o interesa.
S-a asezat pe o baca intre doi copaci si a plans.A stat si a pland ore intregi dar in cele din urma s-a resemnat.Primul minut de resemnare s-a transformat intr-o ora si ora in zi si ziua in luna si luna in an.
Si-a continuat viata care a fost darnica cu ea.Acum era fericita si nu ii mai pasa de ce se intamplase,incerca sa uite.Dar stia ca de ce ti-e cel mai frica de aia nu scapi.Cel mai frica ii era ca el o sa se intoarca,si asta s-a intamplat.
A incercat sa o atinga si nu l-a lasat.Si-a tinut capul sus si i-a spus in cel mai sincer mod:
"Mai bine o dragoste pierduta,decat una neavuta."
-Deea(Carrot)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu