You and I

Stateam pe scaunul rece din plastic al spitalului si priveam patul din fata mea.Asteptam sa se trezeasca.Eram asa proasta,stateam acolo de cateva zile si asteptam sa se trezeasca.Pentru aceasta asteptare l-am parasit pe el fara sa ii explic ce se intampla.Dar era bunicul meu,trebuia sa fiu acolo pentru el,nu?Si daca nu pentru el macar pentru mama mea.Pe ea am trimis-o acasa pentru a se odihni.Era miezul noptii si eu eram acolo,asteptand.M-am ridicat si m-am intreptat usor catre patul lui lunand in mana mea mana lui zbarcita.I-am urmarit chipul asteptand o reactie.Sa deschida ochii sau sa imi stranga mana.Dar nu,statea acolo ca si cum ar fi fost mort.Era in coma de ceva timp si doctorii nu ii dadeau sanse din cauza varstei inaintate.Am iesit pe holul tacut al spitalului si m-am indreptat catre fereastra de la capatul acestuia.Priveam orasul si ma gandeam ca nu mai aveam sa imi vad niciodata bunicul pe picioarele lui.Si nu ii spusesem tot ce aveam de spus,trebuia sa o fac acum.Am pasit hotarata catre salon.M-am asezat pe marginea patului si am deschis gura:"Bunicule,nu stiu daca ma auzi,dar iti voi spune oricum.Iti amintesti atunci cand eu eram mica?Aveam doar cinci ani iar tu imi recitai poezii si imi spuneai povesti.Nu intelegeam,dar imi placea sa petrec timpul cu tine mai mult decat cu oricine altcineva.Plimbarile noastre prin livada si toate acele jocuri.Tu m-ai invatat s-a inot si tu ai fost cel care mi-ai spus ca atunci cand nu pot sa dorm noaptea sa vin la tine.Veneam si te trezeam iar tu imi spuneai o poveste iar apoi ma duceai pe brate inapoi in patul meu si ma inveleai.Acele momente erau minunate.Doar eu cu tine,bunicule,si cu natura.O sa imi fie dor de acele momente dar vreau sa iti multumesc si sa iti spun ca tu vei fi mereu viu  in inima mea.",am incheiat apoi l-am sarutat pe obraz.Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji.Am simtit un gust metalic in gura si am fugit la toaleta.M-am asezat in genunchi si am inceput sa dau afara tot ce mancasem.Vedeream imi era incetosata de lacrimi.Deodata am simtit doua maini prinsandu-mi usor parul si ridicandu-l.Cineva ma ajuta,da,chiar asta se intampla.Am zambit si lacrimile au inceput iar sa se arate.M-am ridicat si cele doua maini s-au mutat pe soldurile mele,imbratisandu-ma.M-am intors usor.Era el,chiar era.De unde stia ca sunt aici?Prada unui impuls i-am sarit in brate fericita.
-Sunt aici,nu te voi parasi niciodata,mi-a soptit.Mi-am trecut mainile prin parul lui si l-am privit in ochi.Am facut tot ce a fost posibil sa te gasesc,sunt aici acum.
In seara aceea bunicul meu s-a stins din viata.L-a inmormantare mi-a fost inmanata o scrisoare de la el pentru mine:
"Draga mea,
Stiu ca atunci cand citesti aceste randuri nu mai ai cinci ani,dar cand cand le-am scris tu inca aveai cinci ani.Ai venit in seara asta la mine si m-ai trezit.Mi-ai spus ca nu poti dormi.Eu m-am ridicat din pat si te-am lasat sa te asezi si am inceput sa iti povestesc.Tii minte?Ti-am spus povestea acea cu calul si catelul care erau cei mai buni prieteni.Era povestea ta preferata.Ai adormit in cele din urma si eu te-am luat in brate si te-am dus in patul tau.Ti-am privit timp de cateva secunde chipul iar apoi te-am sarutat pe frunte.Apoi am scos o foaie si am scris aceasta scrisoare.Si sper ca in timp ce citesti asta sa iti amintesti toate acele momente petrecute impreuna.
Cu drag,bunicul"
Cand am terminat am izbucnit in plans.El a venit si m-a luat in brate si m-a linistit exact cu obisnuia bunicul sa faca.Acum eu sunt bunica , si in miez de noapte ma pregatesc sa scriu scrisoarea pentru nepotul meu de doar cinci ani.
-Deea